Feeds:
Posts
Comments

Archive for the ‘Uncategorized’ Category

Femei

Toate femeile (sau poate majoritatea lor) vor pe cineva care sa aiba grija de ele. Iar tot orgoliul lor de femei emancipate cu idei feminste nu le impiedica sa isi doreasca asta. Imi doresc independenta si nu. Ipocrizie curata. Mai bine facem schimb de sevicii ca, pana la urma, la asta se rezuma totul. Mi-a promis ca va avea grija de mine, iar eu fac sacrificii pentru el.

Femeia este egala barbatului, dar nu este la fel ca el. Insa da, cred ca femeile ar putea sa faca tot ce fac barbatii, dar asta ar insemna sa se schimbe, sa devina ei.

Read Full Post »

@tot eu

Intrebarea mi-a zdruncinat lumea o vreme indelungata. Stai linistit, ma intrebasem asta cu mult inainte sa iti vad comentariul. Raspunsul mi-a fost clar in momentul in care am pus in balanta doua lucuri: dorinta mea de a avea o relatie monogama cu acest individ si dorinta mea de a fi total independenta sau frica mea de dedicatie (commitment, pe intelesul romglezului).

Ghicesti in ce parte s-a inclinat balanta?

Si asta cu mentiunea ca orice este posibil.

Read Full Post »

Delir

Revin cu forte proaspete si ma indrept catre tastatura cu dorinta de a-mi decupa din fundalul alb cateva cuvinte descriptive a starii mele curente, stare care, se pare, nu vrea a inceta din existenta ca sa pot si eu a-mi tari ochii obositi pe taramul fanteziilor. Sunt in continuare atipica, hibernand atat cat pot din zi si ducandu-mi treburile la bun sfarsit abia dupa caderea noptii.

Ma prezint juriului, fofilandu-ma printre ceilalti concurenti ai caror genunchi tremura de mai bine de o ora. Sunt calma si degaj in jurul meu siguranta. Sunt usoara si odata scapata de sub privirile juriului ma lepad de zambet, de pantofi, de amintirea acestui eveniment tragic din care am iesit, cu greu, intacta. Sunt tot eu si sunt altcineva.

Delir. Scaunele cad sub mese, concurentii isi rup etichetele, juriul se strange intr-un colt.

punct

Read Full Post »

Dezamagita pentru a doua oara astazi, ma retrag la calculator, ca un animal jupuit, in barlogul meu rece si gol. Mi-e insa greu sa scriu, nestiind daca am dreptul la gandurile si sentimentele astea ori daca imi voi da seama mai tarziu ca gresesc si mi-i voi ierta asa cum si ei m-au iertat pe mine de atatea alte ori.

Ma zbat pe granita intre a renunta si la ei precum am renuntat la toti ceilalti dinaintea lor, insa de fiecare data cand ma hotarasc sa fac pasul realizez ca gandul asta a fost nefondat si deci nu merita a fi nutrit in continuare. Iar de fugit nu mai am unde sa fug; de ascuns, nu mai am unde sa ma ascund pentru ca toate ascunzisurile-mi sunt rupte si printre crapaturi se stravad urmele prezentei mele. Sunt mai umana decat imi arata pielea.

*Este mai usor a-ti ierta un dusman decat un prieten.(William Blake)

Read Full Post »

E ultima sansa pentru schimbare si eu deja spun prostii. Asta va fi unul din lucrurile alea pe care nu le voi avea niciodata pentru ca vreau cu disperare sa le am. Poate de data asta are sa fie diferit. sau poate ca nu am invatat nimic si oamenii de fapt nu se schimba ci isi repeta greselile la nesfarsit. Si asta-i doar influenta unui om extrem de inteligent si, evident, neinteles.

Odata cu portofelul imi lipseste si nicotina in seara asta. Sunt prea obosita sa fiu draguta cu nenea care vinde tigari asa ca prefer sa mai stau in fata monitorului o vreme ignorand viata reala care imi cere mai multa dedicatie decat vreau pot eu sa ii dau.

Read Full Post »

Bucurestiul ma tine treaza iarasi. Sau poate tigarile, poate cafeaua. Incep prin a-mi lua adio de la lucruri ce vor a fi sterse din memoria mea. Nu, eu nu vreau pentru ca mie-mi ramane intotdeauna speranta, acolo, frecand intr-o parte si alta murdaria sedimentata deja pe fund.

Sunt o carcasa care-si protejeaza continutul; o carcasa lovita din toate directiile. In urma mea, raman doar povestile, putin mai mult de un sfert dintr-o jumatate de intelepciune (adica experienta) si 3 bucati impartite-n noua pentru fiecare zi a saptamanii.

Read Full Post »

Ce s-ar intampla cu mine daca as simti acum tot ce ar fi trebuit sa simt atunci? E singuratate sau este exact momentul ala in care furtuna porneste iar, se formeaza valuri uriase de spuma, podurile se rup? si astea nu au fost metafore. Ce se intampla daca ma reintorc la inima mea umana? Nu mi-ar placea deloc sa fiu atat de umana. Mi-ar placea sa fiu cum am fost lunile astea: pozitiva, invincibila, singura dar singura niciodata.

Read Full Post »

As fi vrut sa simt ura, sa arunc un salut si sa nu ma uit inapoi. Dar eu sunt un criminal silentios (un fel de traducere pentru: „silent killer”), un masochist, un misterios, un nebun care ranjeste cu dintii manjiti de sange cand se da cu capul de pereti, care scrie lucruri urate cand e fericit si lucruri frumoase cand nu e. Eu sunt cel neinteles de nimeni, nici de sfinti, nici de pacatosi. Eu sunt ala care te hraneste cu minciuni in fiecare zi pentru ca adevarul te-ar omori celula cu celua.

Read Full Post »

« Newer Posts