Spre dimineata ma uitam la pupilele lui si incercam sa ii citesc dorintele. Ii marcam conturul nasului gandindu-ma cate altele au mai facut asta inaintea mea.
Imi prelungeam suferinta izolandu-l de exterior. Eu stiu ca are sa vina. El stie? „Nu poti evita ineluctabilul!” imi sopteam inimii si, ca sa ma pedepseasca, inima ma ranea cum o raneam si eu pe ea.
Iar de ne vom reintalni peste ani, vom ignora trecutul si ma va purta in gand si-n trup si-n suflet ca pe o stigmata.
Poate atunci va stii sa-si treaca degetul pe fiecare por al pielii mele, sa se infinga in parul meu cand, in violenta contractiei, voi musca din pulpa care ma va abuza, ca sa inec fiara ce va da sa iasa din mine.
