În caz că vă întrebaţi…

Am să revin.

Neatinsa, carnea ma doare si eu ma dor cumplit.

Spre dimineata ma uitam la pupilele lui si incercam sa ii citesc dorintele. Ii marcam conturul nasului gandindu-ma cate altele au mai facut asta inaintea mea.

Imi prelungeam suferinta izolandu-l de exterior. Eu stiu ca are sa vina. El stie? „Nu poti evita ineluctabilul!” imi sopteam inimii si, ca sa ma pedepseasca, inima ma ranea cum o raneam si eu pe ea.

Iar de ne vom reintalni peste ani, vom ignora trecutul si ma va purta in gand si-n trup si-n suflet ca pe o stigmata.

Poate atunci va stii sa-si treaca degetul pe fiecare por al pielii mele, sa se infinga in parul meu cand, in violenta contractiei, voi musca din pulpa care ma va abuza, ca sa inec fiara ce va da sa iasa din mine.

Iarasi, despre noapte

Mi-am turnat o ceasca de cafea dar nu am baut deloc din ea. Nu imi este somn.

Imi place sa lucrez noaptea. E liniste. Telefonul inceteaza sa sune. De afara nu se mai aud masini.

Sunt intr-un punct al carierei mele cand nu pot avea o viata sociala activa si mai ales un iubit. Timp sa resimt singuratatea, nu am, dar cand am totusi timp sa observ lumea din jurul meu mi se face dor de un corp cald care sa ma ia in brate si de o gura care sa ma sarute.

Stiu, am dorinte contradictorii. Sau poate nu, daca tin cont de faptul ca eu nu am relatii ci doar las, din cand in cand, pe cate cineva sa abuzeze de mine.

Protectorul si protejata

Prea multa vreme am cautat un indrumator, un protector, dar de fiecare data intentiile mele au fost intelese gresit. Ultima data, protectorul meu a avut multe lucruri in plan pentru mine si totul nu facea decat sa ma bucure. Insa, nimic bun nu este obtinut usor: in simplitatea lor, lucrurilor nu le lipseau adancimea, polivalenta si stiu eu de ce am ales sa folosesc aici cuvantul „polivalent”.

In afara de inima mea, nu exista nimic pe lumea care sa ma tina legata de protectorul meu. Toti care avusesera prilejiul de a-l vedea si poate chiar schimba cateva vorbe cu el, il displaceau teribil si nu se sfiau a-mi comunica si mie acest fapt. Cei care il cunosteau poate mai bine, taceau si incercau sa nu fie pusi in situatia de a-si da cu parerea. Cei care nu il cunosteau deloc, nu il placeau pentru ca ma cunosteau pe mine, iar eu nu am avut niciodata gusturi bune cand a venit vorba de barbati, indiferent de rolul lor in viata mea. Pana si ratiunea imi contrazicea inima.

Promitandu-mi totul care se materializa intotdeauna in nimic, mi-a fost alaturi in momente critice, mi-a dat din puterea lui, din taria lui, mi-a transformat orizonturile in oglinzi, m-a lasat sa ma apropii de el – nu m-a invatat sa fiu independenta- m-a invatat cum sa dorm sub aripa lui, sa fiu a lui si doar a lui, dar el nu mi s-a daruit niciodata si niciodata nu a fost al meu.

Stiindu-mi rolul foarte bine, caci de data asta imi deschisesem ochii, cand oglinzile incepeau sa se sparga, incepusem sa ma indoiesc de decizia inimii mele de a-i ramane protejata. Dar cum puteam sa il tradez cand scopul meu fusese altul?

Mos Ene nu mai trece pe la mine

Toata ziua trag de mine sa nu adorm. Cu nerabdare astept inserarea si somul. Imi trantesc obositul craniu pe perna si inchid ochii relaxata doar ca sa ii deschid brusc putin mai tarziu realizand ca insomnia a revenit.

Mi-e frica sa adorm. In putinul timp pe care reusesc sa il dorm din 24 de ore, visez. Ma trezesc transpirata cu inima-mi pregatita de infarct. Nu sunt cosmaruri obisnuite pentru ca nu ma trezesc in timpul lor ci doar cand aud ceasul sunand.

Fiecare vis urat (sau visurat) incepe ca oricare alt vis. Vad elemente cunoscute pictate din memorie si aici observ primul indiciu: culorile-s violente. Rosu. Verde. Galben. Violet. Alb

Post special: Prietena iubitului meu

Incep prin a istorisi o intamplare draguta. Intr-o zi, am primit un mesaj pe telefonul mobil de la un numar pe care nu il aveam in agenda telefonica. Din mesaj am inteles ca o persoana avea despre mine cateva informatii (sexul si poate intervalul de varste in care ma clasez) si imi cerea (ma cam ameninta, ce-i drept) sa incetez a-i mai deranja iubitul cu telefoane si mesaje ca „si asa el nu raspunde” si nu are rost sa ma mai complic. Nu am luat in serios mesajul, nevinovata fiind, dar m-am hotarat apoi, caci sunt curioasa din fire, sa particip si eu la joc si am sunat la numarul respectiv. Duduia insa imi tot inchidea asa ca i-am scris si eu un mesaj in care promiteam ca daca imi spune numele barbatului, ii voi da pace. Cum era de asteptat, nu mi-a spus numele dar mi-a spus insa ca frumos ar fi sa nu „ma iau” de iubitul nimanui. Jocul incepea sa imi placa din ce in ce mai mult. Postand drept victima, i-am comunicat stimatei ca ar fi putut exista posibilitatea ca eu sa nu fi stiut ca distinsul domn, ce ne juca pe degete pe amandoua, avea o alta iubita. Prietenei pseudo-iubitului meu, imi pare, i s-a umplut inima de empatie si de atunci nu am mai primit telefoane dubioase si nici mesaje.

Intamplarea aceasta am povestit-o pentru ca postul asta este despre cat de moral este sa „furi” barbatul altei femei.

Parerea mea este ca orice ai face nu ai cum sa gresesti. Daca nu stii ca barbatul pe care il doresti este implicat intr-o alta relatie, „furand-ul”, nu esti de vina cu nimic, insa gandeste-te de doua ori daca vrei sa ramai cu un om care te-a mintit de la inceput. Daca stii despre relatia lui, in cazul in care o paraseste pe actuala si te alege pe tine, iarasi nu esti tu vinovata; doar nu e vina ta ca el te place mai mult pe tine decat pe ea!

Inca un lucru. Sa nu uitam ca in secolul XXI, in societatea noastra, rareori se mai gasesc oameni care sa creada in dragostea eterna si, deci, iubitele si iubitii sunt „furati” tot timpul de sub nasul celor ce nu sunt atenti. Dar daca doriti o relatie cu un barbat deja implicat, trebuie sa aveti mare grija sa nu ajungeti amante cu sau fara stirea dumneavostra.

Sa fiu stinsa.

Era o adorare ce nu putea fi orbita. Si era frig, iar eu te-am privit, sorbindu-ti teama.

Dar o sa ploua si are sa ma stinga.

Pereti tapetati cu desene in alb-negru

A existat curaj pentru a face lucruri care alta data pareau povesti extraordinare; au existat rezultate si realizari cum nu s-a mai vazut vreodata; oameni complet diferiti s-au cunoscut avand un element comun; s-au luat decizii; s-au infaptuit chestiuni deosebite si nemaintalnite; s-a baut vin si s-au fumat tigarete; s-au cusut trupuri; s-au plimbat vorbe din limba in limba, din limba in gura, din gura in craniu, din craniu in pantec; s-au implinit dorinte; s-au spus vorbe ce trebuiau sa ramana nespuse; s-au trait sentimente ce trebuiau sa ramana netraite…

si-atunci peretii au inceput sa se zdruncine sub presiunea vorbelor , sub presiunea acelor simtiri de beton, atat gri cat si grele, atat nisip cat si praf.

Ajung mereu in punctul mort…

cand gandurile incep sa imi domine ritmul si somnul nu mai este o necesitate. Si chiar daca ar fi fost, nu as fi avut timp sa dorm. Fac sacrifii imense pentru rezultate putin importante.

Intrebarile sunt acceptate; raspunsurile sunt coplesitor de dureroase; taieturi de un centimentru. Raspunsurile te arunca in umbra unde nimeni nu te vede caci ai devenit nesemnificativ si dispensabil. Nu mai esti atat de important precum te crezusei pana atunci chiar daca unele gesturi iti dovedeau odata contrariul.

Fac sacrificii imense dar progresul intarzie sa vina.

Situatia nu se schimba indiferent daca vrei sa accepti sau nu si iti ramane sa te decizi daca poti sa ramai in coltul tau sau daca te ridici si pleci cu zambetul pe buze si cinism in ochi, incercand sa ascunzi ce e in spatele lor, stiind ca de acum in colo vei ramane singur. Atunci iti vei aduce aminte cum ai sacrificat totul pentru o imagine pe care nu o vei vedea niciodata.

Fac sacrificii pentru ca nu am nimic bun de oferit.

Ma pierdusem astazi cu privirea printre desene, cu timpanul atent la zgomote, insa nu auzeam si nu vedeam nimic. Am asteptat cuminte si tacuta pana cand am fost intrerupta. Dar atunci era prea tarziu; fricile imi fusesera confirmate.

Femei

Toate femeile (sau poate majoritatea lor) vor pe cineva care sa aiba grija de ele. Iar tot orgoliul lor de femei emancipate cu idei feminste nu le impiedica sa isi doreasca asta. Imi doresc independenta si nu. Ipocrizie curata. Mai bine facem schimb de sevicii ca, pana la urma, la asta se rezuma totul. Mi-a promis ca va avea grija de mine, iar eu fac sacrificii pentru el.

Femeia este egala barbatului, dar nu este la fel ca el. Insa da, cred ca femeile ar putea sa faca tot ce fac barbatii, dar asta ar insemna sa se schimbe, sa devina ei.